Prin dieta hipocalorica se intelege un plan alimentar (constant in precizarea tipurilor de alimente si a cantitatilor permise din fiecare) , calculat in asa fel incat numarul de calorii introduse in organism sa fie intotdeauna ceva mai mic decat numarul de calorii cheltuite in ziua respectiva.
Am spus ceva mai mic si nu mult mai mic, deoarece este nesanatos si,
pe termen lung, ineficient sa te supui unor regimuri alimentare foarte dure
(sub 1000 de calorii pe zi), dintre cele care circula prin diverse reviste asa
zise de specialitate. Asemenea diete care-ti promit rezultate spectaculoase
(adica "slabiri" de peste 3-4 kg pe saptamana) sunt concepute pentru vedetele
care trebuie sa scada foarte rapid, si cu ORICE RISC, in greutate, in vederea
unor evenimente ce urmeaza sa aiba loc peste putin timp. Ele nu sunt nici atat
de eficiente pe cat pretind si, pe deasupra, incumba si o serie de riscuri,
indeosebi la persoanele de peste 30-35 de ani, mai cu seama daca in aceeasi
perioada subiectul participa si la diverse programe de activitate fizica.
De altfel, este destul de usor de inteles ca daca nu consumi zilnic foarte multe calorii prin efort fizic (lucru greu de realizat pentru majoritatea nesportivilor, deoarece ritmul in care se cheltuiesc caloriile prin efort nu este atat de rapid pe cat ne-am dori, mai ales atat timp cat nivelul de antrenament nu-ti permite sa realizazi eforturi intense si prelungite), doar prin dieta grasimea nu poate sa dispara decat intr-un ritm apropiat de cel in care s-a depus. Or aminteste-ti ca nu te-ai ingrasat in cateva saptamani, ci in ani de zile. De aceea, fii pregatit rational sa accepti ca si slabirea(este vorba de slabire adevarata, nu de scaderea in greutate) poate sa dureze luni de zile, poate chiar 1-2 ani, daca ai de indepartat zeci de kilograme de grasime. Gandeste-te ca grasimea "se arde" foarte greu. Adica pentrua cheltui prin efort caloriile pe care le contine, iti trebuie mare vointa si rabdare. De exemplu, pentru a consuma cu adevarat 1 kg de grasime prin efort (adica sa utilizezi in efortul respectiv cele peste 9000 de calorii pe care le contine acel kilogram de grasime), ar trebui sa alergi 160 km.Riscurile pe care le incumba dietele "soc" sunt de mai multe feluri, de la favorizarea declansarii unor boli obisnuite (de stomac, de fiere) si pana la inducerea unor perturbari metabolice care vor face ca, dupa revenirea la o alimentatie cat de cat normala, ritmul depunerii de grasime sa fie mult mai accelerat decat inainte. Ceea ce te va conduce, in scurt timp, la greutatea de la care plecasesi si, uneori, chiar la depasirea acelei greutati.Prin efort caloriile pe care le conţine, îţi trebuie mare voinţă şi răbdare. De exemplu, pentru a consuma cu adevărat 1 kg de grăsime prin efort (adică să utilizezi efectiv în efortul respectiv cele peste 9000 de calorii pe care le conţine acel kilogram de grăsime), ar trebui să alergi 160 km. Riscurile pe care le incumbă dietele „şoc" sunt de mai multe feluri, de la favorizarea declanşării unor boli obişnuite (de stomac, de fiere etc) şi până la inducerea unor perturbări metabolice care vor face ca, după revenirea la o alimentaţie cât de cât normală, ritmul depunerii de grăsime să fie mult mai accelerat decât înainte. Ceea ce te va conduce, în scurt timp, la greutatea de la care plecasesi si, uneori, chiar la depăsirea acelei greutăţi. Dacă, cum se întâmplă adesea, „reteta" respectivă de slăbire presupune si reducerea drastică a consumului zilnic de lichide si, dacă ea se asociază cu sauna şi activitatea fizică, „dieta" în cauză este şi mai aberantă, deoarece ea poate declansa o criză de inimă (pana la preinfarct) chiar în timpul prestării efortului fizic. In cazul în care temperatura înconjurătoare este ridicată şi te face să transpiri abundent în efort, riscul respectiv este şi mai mare. Lăsăm la o parte faptul că în asemenea condiţii (aport zilnic de calorii foarte redus, asociat cu un consum minim de lichide) capacitatea ta de a presta efort fizic şi vointa de a îndeplini ce ţi-ai propus pe această linie se reduc semnificativ. Faptul că asemenea „metode de slăbire" pot declanşa sau precipita apariţia ischemiei cardiace şi/sau infarctului, are explicaţii usor de înţeles. Cu mare probabilitate fenomenele şi mecanismele respective au fost cunoscute şi de către cei ce au conceput „reţetele" în cauza. S-ar putea, chiar, ca autorii lor să fi făcut menţiuni cu privire la aceste riscuri şi să fi specificat că există anumite persoane care sunt si mai expuse la ele. Numai că, probabil, din dorinţa de a şoca şi de a veni cu soluţii salvatoare la o problemă în care mulţi şi-ar dori să se poată face minuni, cei ce le-au preluat şi le-au pus în circulaţie au considerat aceste precizări inutile, renunţând să le mai publice.Pentru a putea înţelege în ce fel un fapt aparent minor, cum este restricţia lichidelor, poate genera chiar infarct miocardic, trebuie să-ţi reaminteşti că apa reprezintă cea mai importantă componentă a corpului. Iar când cantitatea de apă din organism se reduce, se reduce în primul rand volumul de sânge, acest lichid devenind mai concentrat decat normal. Ingroşarea sângelui (altfel spus, creşterea vâscozităţii sale) face ca circulaţia lui prin vase, şi mai ales prin arterele mici, să se realizeze cu dificultate, ajungând mai puţin oxigen la ţesuturi. Inima reprezintă un mare consumator de oxigen, ea fiind prima care poate să sufere din cauza proastei circulaţii a sângelui prin artere. Daca din cauza restricţiei de lichide se ajunge la o îngroşare a sângelui, este posibil ca în repaus inima să nu sufere totusi, deoarece diferenţa dintre cât oxigen i-ar trebui şi cât i se oferă nu este încă foarte mare. In efort, însă, tocmai când munca inimii creşte considerabil, iar nevoile sale de oxigen se măresc şi ele în aceeaşi măsură, datorită pierderilor de lichide prin transpiraţie sângele se poate îngroşa şi mai mult. Se produce, în consecinţă, o perturbare si mai marcată a circulaţiei, inclusiv sau mai ales a circulaţiei de la nivelul inimii, iar asta face ca diferenţa dintre cantitatea de oxigen de care are nevoie cordul şi cantitatea de oxigen pe care o primeşte efectiv să devină deosebit de mare. Urmarea este că muşchiul inimii începe să sufere de lipsă de oxigen, ceea ce, în termeni medicali, se numeşte ischemie cardiacă. Dacă această ischemie este foarte marcată şi prelungită, ea generează infarctul miocardic. Sigur că infarctul reprezintă o consecinţă extremă a restricţiei de lichide, şi el nu apare foarte frecvent. Asta nu înseamnă, însă, că organismul în general şi inima în special nu suferă, totuşi, si în situaţiile în care nu avem de-a face cu un astfel de accident major. Una dintre suferinţele ce pot apare în efort (când producţia de căldură se măreşte foarte mult datorită repetării unui număr mare de contracţii musculare) este supraîncălzirea. Despre aceasta practicantii sportului si chiar specialistii stiu foarte putin, desi este clar dovedit faptul că ea constituie un pericol real pentru organism (mai ales în cazul subiecţilor de peste 45-50 de ani) si că reduce considerabil capacitatea individului de a realiza eforturi prelungite. Succesiunea de evenimente ce conduce la supraîncălzire ar fi, pe scurt, următoarea: datorită reducerii cantitătii de lichide din organism, volumul de sânge din vase scade, ceea ce face ca productia de sudoare să scadă si ea; or, se stie că în efort transpiratia ar trebui să crească semnificativ. Această crestere a transpiratiei nu este întâmplătoare sau inutilă; ea reprezintă un fenomen absolut necesar, deoarece transpiratia are rolul de a îndepărta căldura suplimentară ce se produce (de exemplu, prin evaporarea completa pe suprafata pielii a unui litru de sudoare se împrăştie cca 540 de calorii), in intentia de a se mentine temperatura internă a corpului cat mai aproape de cea normală. Prin urmare, atunci când scade productia de sudoare, exista riscul ca organismul să se supraincalzeasca. Din aceste considerente cei care prestează efort fizic, mai ales atunci când temperatura inconjurătoare este de peste 25-28°C, nu numai că nu trebuie să se abtina de la consumul de lichide, dar se recomandă insistent ca ei să consume cel putin atata apa cata este necesara pentru a nu resimti în nici un moment (deci nici în efort) senzatia de sete. Nu numai atat, dar date recente şi foarte precise arata ca în efort trebuie să bei o cantitate mai mare de lichide, chiar mai mare decat cea care ti-ar fi suficienta pentru a-ti astampara setea. Legat de transpiratie şi de rolul ei de combatere a supraincalzirii, trebuie spus că pentru a-si îndeplini acest rol, sudoarea trebuie neaparat să se evapore pe suprafata pielii. Dacă se produce sudoare multa, dar ea nu se evapora pe suprafata pielii, supraincalzirea organismului tot apare.
Pentru că, contrar unor dogme ce au din păcate o prea mare răspândire, scopul tău nu trebuie să fie acela de a stimula o producţie cât mai mare de sudoare. Rostul principal al transpiraţiei nu este acela de a elimina nu ştiu ce toxine, ci în primul rând acela de a evita acumularea căldurii în organism. Va trebui, din contră, să faci în aşa fel încât transpiraţia să se producă exact în cantitatea în care este necesară pentru a menţine temperatura internă la nivele acceptabile. In felul acesta nu numai că îndepărtezi riscul supraîncălzirii şi al şocului caloric, dar menţinând volumul de sânge din vase în limite normale, vei fi în stare să prestezi efort pe o perioadă mai îndelungată, atingându-ţi cele mai importante două obiective pentru care te-ai decis să faci mişcare: este vorba de creşterea capacităţii aerobe de efort si, respectiv, de consumarea unei cantităţi cât mai mari de grăsime prin efort. De aceea, sfatul cel mai bun este acela de a nu te grăbi să îndepărtezi imediat transpiraţia cu prosopul, ci, din contră, de a o lăsa să se evapore la suprafaţa pielii sau, şi mai bine, de a o împrăştia cu palma pe o suprafaţă cât mai mare de piele, nelăsând-o să curgă şiroaie. Pentru că, este clar, totul depinde de cantitatea de sudoare evaporată, şi nu de cantitatea de sudoare produsă; cu cât dintr-un litru de sudoare partea care se evaporă este mai mare, cu atât cantitatea de căldură împrăştiată este şi ea mai mare, iar temperatura internă este ţinută mai bine sub control. Or atunci când curge şiroaie sau atunci când o îndepărtăm imediat cu prosopul, cea mai mare parte din sudoarea produsă nu se evaporă. Să revenim, în încheierea acestui capitol, la distincţia dintre slăbirea propriu-zisă —slăbirea adevărată, şi scăderea în greutate. Pornim de la un raţionament simplu: cuvântul îngrăşare semnifică, în sensul său cel mai strict, acumularea de grăsime. Slăbire este antonimul său, şi ar trebui să însemne îndepărtarea grăsimii. Or, de obicei, când vrem să verificăm (şi „reţetele şoc" pe aceasta se bazează) dacă am slăbit, nu măsurăm efectiv grăsimea, ci ne cântărim. Să fim clari, instrumentul acesta care este cântarul nu măsoară grăsimea, ci greutatea — numărul de kilograme. El îţi poate spune doar atât: „ai cu atâtea kilograme mai putin". Nu poate să-ţi precizeze, decât în anumite condiţii , dacă de la cântărirea precedentă cantitatea de grăsime ţi s-a redus sau nu. Pentru că el nu poate face distincţia dintre scăderea în greutate datorată pierderilor de lichide (care se poate produce foarte rapid) şi scăderea în greutate care se datorează îndepărtării efective a unei anumite cantităţi (de obicei foarte mici, cel mult de ordinul zecilor de grame pe zi) de grăsime. Ei bine, dacă te bazezi numai pe cântar, vei vedea în mod normal doar câte kilograme ai scăzut în greutate. Din acele kilograme, practic, cea mai mare parte (peste 90%) o reprezintă apa, pe care prin diverse mijloace (abţinerea de la consum, saună, ceaiuri sau medicamente care stimulează producţia de urină) ai eliminat-o din corp. Dar obiectivul tău nu trebuie să fie eliminarea apei, ci îndepărtarea grăsimii. Din păcate, aşa cum am văzut deja, grăsimea nu se poate îndepărta decât prin consum, deci prin utilizarea ei de catre muşchi ca sursă de energie. De aceea şi ritmul în care ea se îndepărtează este, de regulă, foarte lent. Daca reusesti sa îndepărtezi efectiv (deci să consumi cu adevărat) 50-60 g de grasime pe zi este extraordinar de bine; asta înseamnă 450-550 de calorii. Din aceasta cauza, pentru a vedea câta grăsime ai indepartat într-un interval de timp dat, singura metodă fidelă care te poate ajuta este masurarea grasimii corporale, adică evaluarea procentului si a cantităţii de grasime din corp. Ce te faci, insă, dacă nu ai cum să-ţi masori periodic şi cu exactitate procentul de grăsime? Poţi să te orientezi totuşi după ce iti spune cantarul? Da; şi cântarul poate să fie un instrument destul de util pentru urmărirea slăbirii adevărate. Cu condiţia să nu te abţii de la lichide si sare (pe care o poţi reduce, totuşi, moderat, dar nu trebuie să o excluzi total din consum, mai ales dacă faci şi efort) şi să nu abuzezi de sauna, de ceaiuri care stimulează eliminarea de urină sau de medicamente diuretice. In aceste condiţii cântarul îti va arăta şi el câtă grasime îndepărtezi pe o perioadă dată, numai ca trebuie să te aştepti ca scaderile în greutate să fie destul de mici. De aceea orice „slăbire" mai rapida de 1 kg la 6-7 zile este suspectă. De fapt ea nu poate fi decât, în principal, scădere in greutate prin eliminarea de lichide, ceea ce nu este sanatos şi, în consecinţă, nu trebuie să te intereseze. |
|
Web-master
mym_ro@yahoo.com |