Pregatirea sportivilor de performanta este o adevarat stiinta, iar antrenorii ii supravegeaza tot timpul in efort pe baza urmaririi activitatii lor cardiace


fitness

metabolism

exercitii

contact

bibliografie

autorii

Problema intensitatii de efort la care este ideal sa lucrezi, o poti rezolva si in alt mod. Pentru ca intensitatea de efort care te protejeaza de îmbolnăvirile de inimă este tocmai intensitatea care-ti permite să-ţi îmbunătăţeşti cel mai mult şi în ritmul cel mai rapid capacitatea aerobă de efort. Importanţa pe care o are această intensitate, atât pentru realizarea de progrese în ceea ce priveşte capacitatea aerobă de efort cat şi pentru prevenirea cardiopatiei ischemice, a făcut să se caute şi altă metodă de a o identifica. Această metodă se bazeaza pe urmărirea frecvenţei cardiace (FC) în timpul efortului. Totusi este destul de greu să poţi afirma că doar o anumită FC foarte precisa, şi numai ea, corespunde intensităţii de efort care este cea mai eficientă. De aceea s-a stabilit o zonă, o plajă de frecvente cardiace, în care este bine să te menţii în timpul de efort, numită zona frecvenţelor cardiace care asigură antrenarea (zona frecvenţelor cardiace de antrenament, notată ZFCA). Această zonă de frecvenţe cardiace este prezentată în figura. Ea depinde de vârsta subiectului deoarece se calculeaza în funcţie de FC maximală. De exemplu, dacă ai 45 de ani cauţi cifra 45 pe axa varstelor nomogramei din figura şi mergi în sus, vertical, pana dai de limita inferioară a ZFCA, care în acest caz este de 122 batăi pe minut. Continui să mergi în sus şi dai de limita superioara a respectivei zone, respectiv de cifra 149. Inseamnă ca in cazul tău, ZFCA este cuprinsă între FC de 122 şi FC de 149 bătăi/minut. Deci, orice efort care face ca inima ta să lucreze la o FC cuprinsă între 122 bătăi/minut şi 149 bătăi/minut reprezintă o solicitare foarte recomandată, deoarece ea este eficientă atât pe linia protecţiei inimii cât şi pe linia îmbunătăţirii capacităţii aerobe de efort. Dacă mergi şi mai sus, dai de cifra 175; ea reprezintă FC maximală a unui subiect de 45 de ani. Ar fi, deci, cel mai rapid ritm la care poate să-ţi bată inima, dar acest ritm nu este bine să-l atingi niciodată.

Figura. Zona frecvenţelor cardiace care asigură antrenarea (ZFCA), în funcţie de vârstă şi frecvenţa cardiacă maximală.
Prin urmare, ori de câte ori faci un efort relativ constant (de altfel, în sportul pentru sănătate nu sunt foarte recomandabile trecerile bruşte de la o intensitate de efort la alta, adică „ruperile de ritm"), este bine ca după 5-6 minute să-ţi iei FC (pulsul). Dacă ea se încadrează în ZFCA, continui în acelaşi tempo; dacă nu, accelerezi sau decelerezi, după cum este cazul. Condiţia primordială este însă, ca măsurarea FC (pulsului) să fie foarte precisă - poate chiar, dacă este posibil, cu un stetoscop sau cu un cardiofrecvenţometru (monitor de frecvenţă cardiacă). Dacă nu ai la dispoziţie aşa ceva, poţi să-ţi iei singur pulsul, fie la mână (în şanţul arterei radiale), fie la gât, în zona sinusului carotidian. In caz că nu eşti foarte sigur unde se află aceste puncte, poţi întreba un medic, o asistentă medicală sau chiar un profesor de educaţie fizică. Pentru a ajunge să poţi număra cu exactitate pulsaţiile arterelor sau bătăile inimii trebuie mult antrenament, deci exerciţiu. De aceea, aşa cum am mai spus-o şi în altă parte, este bine să exersezi aceste măsurători cât mai des, atât în repaus cât şi în efort.


Facultatea de Educatie Fizica si Sport, Universitatea Ovidius-Constanta